<Prima pagina

Portret de astrolog...

Astrologia este o meserie complexă. Fără a fi încă specificată - încă! - în nomenclatorul de meserii, ocupația de astrolog și-a căpătat o poziție în societate. Deși extrem de controversată de conservatori sau tradiționaliști, astrologia a depășit demult zona unui simplu hobby. Cu toate că pare a fi una dintre cele mai vechi ocupații ale omenirii, astrologia nu și-a găsit înc㠖 cel puțin în România – secțiunea de reprezentare la nivel academic superior, cursurile de astrologie fiind încă un subiect tabu ce rămâne doar la latitudinea astrologilor cu experiență ce doresc să împărtășească informația celor abia intrați în această zonă.

Spre astrologie gravitează - ca și spre artă, de altfel – cea mai mare diversitate de alte profesiuni. Tot așa cum, printre scriitori, artiști plastici, muzicieni, descoperi medici, profesori, ingineri, și spre astrologie se îndreaptă categorii dintre cele mai diverse, indiferent de nivelul de pregătire. Nu întâmplător poate – ca domenii patronate de Uranus si Neptun – arta și astrologia își dau mâna în același spațiu, ca laturi ale spiritualității. Și arta și astrologia cer talent, pentru că un astrolog fără chemare nu poate exista. Nimeni nu ar putea porni pe această cale, dacă nu ar simți atracția inițială. Desigur, poate exista astrolog fără talent, dar nu poate exista astrolog fără chemare, pentru că astrologia nu este o dexteritate pe care o capeți în timp.

Fiind, prin excelență, un domeniu uranian, nu e deloc o întâmplare că atracția spre astrologie este, de cele mai multe ori, inexplicabilă. Unii astrologi pot simți dorința de a afla ce ascunde acest spațiu de informație dintr-un impuls de moment, alții o descoperă sub forma unei revelații, deci o combinație perfectă între influența originală a lui Uranus și atingerea spirituală a lui Neptun. Tocmai pentru că astrologia este un domeniu în principal uranian, susținut îndeaproape de influențe neptuniene, era și normal să nască atâtea controverse. Non-conformistă ca Uranus și nepătrunsă ca Neptun, astrologia funcționează ca ocupație și la nivel de amatori, dar și de profesioniști. Deși pornește inițial de la o pasiune de timp liber, devine captivantă și interesantă și poate duce – în unele cazuri – chiar la o vocație profesională. Nu puține sunt cazurile când profesori, ingineri, medici, psihologi și-au abandonat cariera – susținuta prin licențe și masterate – pentru a-și urma atracția spre astrologie. Fără a exista (deocamdată) o formă educațională care să certifice pregătirea în domeniul astrologiei, totuși “meseria” de astrolog există si funcționează.

Meseria de astrolog pare să fie, totodată, una dintre cele mai complexe profesiuni. Cine pornește pe acest drum cu dorința de a deveni un profesionist (trecând de la simplul hobby către o ocupație cotidiană) trebuie să știe că rolul său social și uman va fi unul dintre cele mai dificile.

Înainte de toate astrologul este un teoretician, un perpetuu student care acumulează informații. La fel ca și medicul, inginerul sau profesorul, astrologul are și el specializările sale, pe care le va aprofunda în ani de studiu individual. Toți pornesc, fără discuție, de la astrologia natala, ca un capitol general de deschidere spre auto-cunoaștere. Este poarta de intrare în acest edificiu: cine trece pragul si înțelege ce se găsește în acest „hol”, poate urca spre etajele superioare. Daca trece examenul astrologiei natale (examen absolvit numai în fata oamenilor căruia astrologul se adresează), astrologul va accede spre domenii mai aprofundate: astrologie medicala, relațională, previzională, karmică.

Remarcată fiindu-i prezența în societate, astrologul atrage din ce în ce mai mult curiozitatea si atenția celor din jur. Pe fondul atracției primare pentru zodii a oricărui individ (pentru că, se pare, zodiile au intrat și ele în lista acelor domenii la care toata lumea „se pricepe” alături de fotbal și politică), astrologul adună în jurul sau din ce în ce mai mulți oameni care au nevoie de „o ureche de ascultat”. Înainte de a deveni astrologul-profesor – care își transmite mesajul celor care doresc să audă - vorbim de astrologul-confident. După ce omul își spune problema din nevoia de comunicare și eliberare de balast interior, începe să pună întrebări și dorește o părere avizată a astrologului, dând astfel ocazia astrologului-sfătuitor să iasă la suprafață. Sfătuitorul si profesorul pot coincide la un moment dat, pentru ca, vrând-nevrând, sfaturile conțin și subtile lecții de astrologie.

Fie în scris, fie oral, astrologul trebuie să-și expună părerea și, fără discuție, o bună stăpânire a dialogului, a scriiturii sau a oratoriei face ca mesajul său să ajungă unde trebuie și în forma cea mai bună. Astfel apare, iată, astrologul - comunicator. Cu cât are mai multe de spus lumii, cu atât astrologul devine mai implicat social. Din momentul în care și-a făcut intrarea în societate cu un rol social declarat, poate deveni o piesa importantă în relația directă cu alte profesiuni. Pot apărea astfel astrologi în medicină, în politică, în mass-media, pentru ca astrologia poate fi aplicată în toate domeniile vieții.

Dar să ne întoarcem însă la astrologul în contact direct cu omul, cel căruia i se adresează mesajul său în particular. Dincolo de confident/ascultător și sfătuitor/transmițător de mesaje, astrologul începe să cunoască varietatea personalităților umane. Astfel se naște astrologul-psiholog, care va începe s㠄simt㔠individualitatea fiecărui personaj cu care intră în contact. Astrologul are marele avantaj de a cunoaște personalitatea umană înainte de a-l cunoaște direct, și anume din studiul astrogramei natale. Un astrolog nu are nevoie de povești prea lungi de viață, ci este suficient să știe doar datele de naștere ale unui individ pentru a cunoaște deja cu cine discuta. Unii nici nu bănuiesc că arma secreta a astrologului este un mic detaliu: data nașterii. Nimeni nu-și poate ascunde adevărata față dacă și-a dezvăluit codul secret al datei naștere.  

Limite și restricții în practica astrologică

Complexă construcție - astrologia! Fără îndoială, toate aceste etaje ale formării astrologului ca personalitate complexă sunt parcurse în ani de muncă, asemenea copilului ce trebuie sa parcurgă - până la maturitate - toate etapele de educație. Odată format ca profesionist, astrologul învață din mers deontologia profesională care îl privește direct, și, ca în orice meserie, există și aici reguli scrise (și nescrise) pe care trebuie să le respecte.

Astrologul nu ia decizii în locul celui care îi cere sfatul, dar poate descrie realist tabloul de posibilități care i se deschide în față, cu bune și cu rele (pentru că, sa nu uitam totuși, astrologia nu este o perpetuă odă a frumuseții vieții, ci poate fi și o oglinda realistă a erorilor, a alegerilor incorecte, a problemelor fiecăruia din noi). Astrologul poate da sfaturi, poate indica variante, poate accentua slăbiciunile sau punctele forte, dar care nu vor suna niciodată a direcții obligatorii de urmat.

Astrologul nu obligă pe nimeni să urmeze o anume cale – chiar dacă poate fi cea mai bună - pentru că rolul său este doar de ghid, sfătuitor și nicidecum de comandant care spune „trebuie să...!”. Fiecare individ are liberul arbitru la îndemână pentru a-și alege direcția de urmat. Astrologul poate doar sa atragă atenția asupra căilor greșite, dar niciodată nu dicteaz㠓nu”- uri sau “da”- uri ca litera de lege. Desigur, există oameni care nu știu să aleagă, care așteaptă ca altcineva să decidă în locul lor chiar și la cele mai banale probleme ale vieții, de aceea vor solicita părerea astrologului, dar asta nu îi dă dreptul astrologului să aleagă în locul celui în cauză.

Astrologul nu judecă acțiunile sau deciziile nimănui. Chiar dacă va considera ca drumul ales de individ nu ar fi cel corect, nu are dreptul de a judeca deciziile sau acțiunile acestuia.

Astrologul nu rezolvă problemele oamenilor. Chiar dacă majoritatea ajung la astrolog în momente de cumpănă ale vieții lor, una din erorile cele mai frecvente ale acestora ține de ideea preconcepută ca astrologul ar deține și rețeta soluționării problemelor fiecăruia. Astrologul e doar un teoretician, el poate explica ce anume a dus la declanșarea problemei, poate descoperi originea lucrurilor, poate descrie de ce se întâmplă tocmai acum, poate descrie tendințele situației, dar nicidecum nu posedă antidotul, pastila sau poțiunea magică în sertar, care readuce echilibrul sau rezolvă problema ca prin minune. Soluțiile pe care le poate oferi sunt pur teoretice, constau în alte puncte de vedere decât ale celui implicat, sunt acel ochi imparțial din afară, deci tot ce poate oferi sunt propuneri de atitudine, reacții, direcții, schimbări de stare - în general de natură psihologică - dar rezolvarea concretă a problemei depășeste atributiile sale.

Astrologul nu intervine concret în viața nimănui. Nu acționează prin energii subtile asupra destinului pentru a face schimbari de directie, nu repară greșeli prin ritualuri magice, nu rezolvă aspecte care au declanșat nefericirea individului, ci astrologia explică ceea ce a dus la situația în cauză. Aici se pare că s-a infiltrat și marea confuzie între astrologie și magie. Spre deosebire de magie - de care majoritatea astrologilor se dezic cu fermitate – astrologia nu intervine cu nimic în viata individului, ci interventia astrologului ține doar de informare. Omul pleacă mai informat de la astrolog, dar rezolvarea problemei ține numai de puterile sale omenețti de a găsi soluțiile optime.

Astrologul nu ghicește, ci traduce un cod de specialitate ce are la bază o componentă astronomică a acestei științe – mersul planetelor – și o componentă abstract㠖 simbolistica elementelor astrologice. El interpretează o configurație, un sistem de energii care se întrepătrund, el descifrează un labirint de simboluri, pentru a le transpune, în final, în termeni accesibili oricui. Fiind un domeniu ce lucrează cu simboluri, componenta “probabilitate” este mai mare decât în orice altă ocupație, căci a fi “exact” în astrologie este la fel de greu ca pentru seismologi să anunțe un cutremur. 

Astrologia are, așadar, o componentă teoretico-informativă primordială: astrologul vorbește, asculta, discută, explică, sfatuieste, atrage atenția, comentează, aprobă, confirmă, infirmă, dar nu și practică: astrologul nu rezolva, nu decide, nu dă ordine, nu face nimic în locul celui în cauză, nu schimbă, nu intervine în cursul evenimentelor. Liberul arbitru al fiecăruia – pe de o parte – și componenta „predestinare” – pe de altă parte – nu dau astrologului drept de decizie asupra individului din fața sa.

Faptele, deciziile, acțiunile, alegerile, pașii următori revin în totalitate - prin discernămînt și liber arbitru - doar persoanei care apelează la sfaturile astrologului!

Destinul fie bun cu dumneavoastră,
așa cum a fost și cu mine!
ACVARIA

 

<Prima pagina